Nimic nu e ceea ce pare.

Încercând să pun "cărămidă cu cărămidă" în dezvoltarea mea personală, am ajuns la o concluzie total nefirească, în general, pentru mintea umană, ci anume că trăim într-o realitate iluzorie, că fiecare om îşi construieşte propria realitate. Tot ceea ce ştim noi trece printr-un anume "filtru senzorial", apoi informaţia este studiată de raţiune, pentru a da un înţeles acesteia. Până acum nimic nou, nu? 

Problemele existenţiale şi tot ceea ce ţine de lumea înconjurătoare au fost mereu frământările mele, crezând că totul are o explicaţie (probabil- are), că logica şi intelectul îmi pot oferi răspunsuri şi dovezi clare. Însă, având tot mai des întrebări de tipul "De ce...?", iar răspunsurile mereu se lăsau aşteptate, am început să citesc diverse articole, să mă documentez şi am apelat la ştiinţă- eu fiind pasionată de aceasta şi  fiind sigură că adevărul este cunoscut doar prin ea. Ei bine, ce răspunsuri ne oferă ştiinţa despre realitatea în care trăim? Analizând principiile fizicii cuantice, ştiinţă bazată pe studiul atomului, oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că nu ştim nimic despre realitate, deoarece în lumea atomică se întâmplă lucruri care sfidează logica şi raţiunea.

Exemple care sfidează raţiunea:

• aşa numita "problema măsurării" -care spune că atomii nu există decât atunci când cineva se uită la ei, realitatea fiind doar o construcţie a percepţiilor noastre;

• particulele subatomice pot fi în mai multe locuri în acelaşi timp;

"Când cineva studiază proprietățile atomilor descoperă că realitatea este mai stranie decât și-ar fi închipuit oricine. Particulele au într-adevăr posibilitatea, într-un anumit sens, de a se afla simultan în mai multe locuri." (cf. Alan Guth, profesor la Institutul de Tehnologie al (statului) Massachusetts)

•  energia liberă, energie extrasă din vid. Mmm... cum din vid? Vidul nu e vid? În urma efectului Casimir se pare că în vidul cuantic "iau constant naştere diverse "chestii" cu o durată foarte scurtă de viaţă", astfel în vid există o activitate energetică, în care particule apar din nimic şi dispar în momentul imediat următor.

Bun, aceste concluzii sunt greu de "digerat" de oameni, asta ar însemna că tot ceea ce ştim ne demonstrează că nu ştim nimic, după cum spunea înţeleptul Socrate "Ştiu că nu ştiu nimic şi nici măcar asta nu ştiu.". 

Universul...?!

Cu toţii vrem să ştim de unde a venit materia din care s-a format Universul, însă răspunsul întrebării este enigmatic, lăsând la aprecierea fiecărui om să creadă ceea ce este pregătit să perceapă. Fizica cuantică explică prin teoria Big Bangului originea Universului, teorie greu acceptată de comunitatea ştiinţifică, care spune că Universul a apărut din nimic, în urma unui act extraordinar, pe care raţiunea nu poate să îl înţeleagă, deoarece înţelegerea acestuia ar însemna ca raţiunea să meargă înainte de Big Bang, aceasta neexistând în acel timp. Însă, să nu uităm, că ştiinţa este în luptă continuă cu religia, deoarece una presupune fapte dovedite şi înţelese de mintea umană, iar cealaltă presupune doar credinţă. Eu consider că toate aceste lucruri interpretate prind aceeaşi nuanţă. Ştiinţa a încercat ani la rând să demonstreze că originea Universului este într-un mod diferit de cel enunţat în religie, însă în urma concluziilor majoritatea oameniilor de ştiinţă au acceptat existenţa unei Divinităţi, unui Creator al spaţiului şi-al timpului. Totul ţine de percepţie, nimic nu e cert. 

Noi căutăm răspunsuri, însă oare răspunsurile nu sunt în noi?

Sursă citat: http://ro.wikipedia.org/wiki/Multivers

Sursă: http://www.scientia.ro/fizica/50-mecanica-cuantica/3544-minuni-cuantice-efectul-casimir-3.html