Nimic nu e ceea ce pare.

Încercând să pun "cărămidă cu cărămidă" în dezvoltarea mea personală, am ajuns la o concluzie total nefirească, în general, pentru mintea umană, ci anume că trăim într-o realitate iluzorie, că fiecare om îşi construieşte propria realitate. Tot ceea ce ştim noi trece printr-un anume "filtru senzorial", apoi informaţia este studiată de raţiune, pentru a da un înţeles acesteia. Până acum nimic nou, nu? 

Problemele existenţiale şi tot ceea ce ţine de lumea înconjurătoare au fost mereu frământările mele, crezând că totul are o explicaţie (probabil- are), că logica şi intelectul îmi pot oferi răspunsuri şi dovezi clare. Însă, având tot mai des întrebări de tipul "De ce...?", iar răspunsurile mereu se lăsau aşteptate, am început să citesc diverse articole, să mă documentez şi am apelat la ştiinţă- eu fiind pasionată de aceasta şi  fiind sigură că adevărul este cunoscut doar prin ea. Ei bine, ce răspunsuri ne oferă ştiinţa despre realitatea în care trăim? Analizând principiile fizicii cuantice, ştiinţă bazată pe studiul atomului, oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că nu ştim nimic despre realitate, deoarece în lumea atomică se întâmplă lucruri care sfidează logica şi raţiunea.

Exemple care sfidează raţiunea:

• aşa numita "problema măsurării" -care spune că atomii nu există decât atunci când cineva se uită la ei, realitatea fiind doar o construcţie a percepţiilor noastre;

• particulele subatomice pot fi în mai multe locuri în acelaşi timp;

"Când cineva studiază proprietățile atomilor descoperă că realitatea este mai stranie decât și-ar fi închipuit oricine. Particulele au într-adevăr posibilitatea, într-un anumit sens, de a se afla simultan în mai multe locuri." (cf. Alan Guth, profesor la Institutul de Tehnologie al (statului) Massachusetts)

•  energia liberă, energie extrasă din vid. Mmm... cum din vid? Vidul nu e vid? În urma efectului Casimir se pare că în vidul cuantic "iau constant naştere diverse "chestii" cu o durată foarte scurtă de viaţă", astfel în vid există o activitate energetică, în care particule apar din nimic şi dispar în momentul imediat următor.

Bun, aceste concluzii sunt greu de "digerat" de oameni, asta ar însemna că tot ceea ce ştim ne demonstrează că nu ştim nimic, după cum spunea înţeleptul Socrate "Ştiu că nu ştiu nimic şi nici măcar asta nu ştiu.". 

Universul...?!

Cu toţii vrem să ştim de unde a venit materia din care s-a format Universul, însă răspunsul întrebării este enigmatic, lăsând la aprecierea fiecărui om să creadă ceea ce este pregătit să perceapă. Fizica cuantică explică prin teoria Big Bangului originea Universului, teorie greu acceptată de comunitatea ştiinţifică, care spune că Universul a apărut din nimic, în urma unui act extraordinar, pe care raţiunea nu poate să îl înţeleagă, deoarece înţelegerea acestuia ar însemna ca raţiunea să meargă înainte de Big Bang, aceasta neexistând în acel timp. Însă, să nu uităm, că ştiinţa este în luptă continuă cu religia, deoarece una presupune fapte dovedite şi înţelese de mintea umană, iar cealaltă presupune doar credinţă. Eu consider că toate aceste lucruri interpretate prind aceeaşi nuanţă. Ştiinţa a încercat ani la rând să demonstreze că originea Universului este într-un mod diferit de cel enunţat în religie, însă în urma concluziilor majoritatea oameniilor de ştiinţă au acceptat existenţa unei Divinităţi, unui Creator al spaţiului şi-al timpului. Totul ţine de percepţie, nimic nu e cert. 

Noi căutăm răspunsuri, însă oare răspunsurile nu sunt în noi?

Sursă citat: http://ro.wikipedia.org/wiki/Multivers

Sursă: http://www.scientia.ro/fizica/50-mecanica-cuantica/3544-minuni-cuantice-efectul-casimir-3.html

Cel mai frumos cadou: timpul!

Timpul, din punct de vedere al filosofiei, este "un flux neîntrerupt, ireversibil, care nu poate curge decât într-o singură direcție". Bun, din această definiţie tragem concluzia că timpul reprezintă o resursă finită. Fiind o resursă finită, acesta trebuie organizat astfel încât să beneficiem de el. 

Foarte des aud expresia: "Nu am timp!"- cea mai plauzibilă scuză pe care o folosim cu toţii pentru a ne scuti de ceva. Noi gestionăm timpul, nu el pe noi, deci timp ar fi, dacă am vrea cu adevărat. Majoritatea oamenilor îşi "consumă" timpul pe ceea ce consideră ei mai important, însă sunt acele lucruri importante şi utile lor?

Un prims pas spre o schimbare în viaţa ta este să îţi organizezi activităţile şi timpul într-o aşa manieră încât tu să te simţi împlinit şi util. Totul constă într-un echilibru, nu te panica dacă oferi puţin timp şi unui lucru mai banal. A avea o viaţa prea strictă, te face să devii rigid, uitând cum e să acţionezi spontan şi creativ. 

Oferă-ţi ţie acest frumos cadou, timpul.

Da, acordă-ţi timp suficient şi ţie, uitând de expresia "timpul reprezintă bani", deoarece aceşti bani nu îţi vor umple golul pe care îl simţi în urma neîmplinirii tale sufleteşti. Ce înseamnă să îţi acorzi ţie timp? Înseamnă să faci ceea ce îţi place, să te rupi de realitatea aceasta iluzorie în care trăim şi să te conectezi la partea ta spirituală. Cum? Fă diverse exerciţii fizice, oferă-ţi momente de meditaţie, de cunoaştere a sinelui, vizionează un film motivaţional, o comedie, un film romantic, fă plimbări în natură, mergi cu bicicleta sau cu rolele, citeşte o carte bună, învaţă să cânţi la un instrument muzical, învaţă o limbă străină, râzi şi încarcă-te de energie pozitivă. Sunt multe forme de a folosi timpul pe care îl ai în favoarea ta. Orice acţiune care creează în urma sa o stare de dispoziţie bună este o acţiunea potrivită şi utilă. 

Un cadou drag pentru un om drag!

Da, şi timpul pe care îl acorzi unui alt om decât ţie reprezintă un cadou, dar nu orice cadou, un cadou preţios şi incomparabil cu oricare altul. Aşa că nu uita să mulţumeşti oamenilor care îţi oferă puţin din timpul lor şi fii la fel de binevoitor, dăruieşte-le şi tu timpul necesar. Timpul petrecut alături de cei dragi ţie are dublă conotaţie, el însuşi reprezintă atât un cadou pentru ceilalţi, cât şi un cadou oferit ţie, pentru că astfel tu înveţi cum să îţi manifeşti iubirea, solidaritatea, compasiunea sau multe alte stări pozitive, pe scurt: te dezvolţi ca om spiritual. 

Învaţă să fii selectiv în acţiunile tale, cântăreşte-le atât raţional, cât şi emoţional, adu-le la un numitor comun şi valorifică-ţi timpul astfel încât să nu neglijezi ceva ce ar putea provoca un efect negativ în viitor. Nu uita că "Nimic nu este întâmplător!", totul este descris prin cauză şi efect. Apreciază şi fii conştient de importanţa timpului, fă schimbarea potrivită pentru a deveni ceea ce ai fi dorit să fii. Este important să faci toate lucrurile la timpul potrivit, nu te grăbi, însă nici nu amâna.

Lasă-ţi raţiunea şi intuiţia să "comunice", oferă-le libera exprimare. Eliberează-te de prejudecăţi şi acceptă ideea că nimic nu este greşit, pentru că fiecare om vede doar ceea ce este pregătit să vadă, totul ţine de percepţie, chiar şi timpul. 

Sursă definiţie timp: http://ro.wikipedia.org/wiki/Timp

Sursă poza 1: http://frankieroseuni.blogspot.ro/2013/03/commitments-on-relationship.html

Cine sunt eu? Cine eşti tu?

De multe ori, mă trezesc cu această întrebare, problema existenţială fiind regăsită în viaţa oricui. Această trezire din somnul adânc al ignoranţei ne oferă şansa de a experimenta cele mai intense trăiri. Cum poţi cere unui alt om să te cunoască, când tu nu eşti sigur că ştii cine eşti? Sau eşti sigur? Crezi că te cunoşti suficient de bine?

De ce trăim într-o societate plină de oameni mascaţi?

Oamenii de azi se cred prezenţi la un bal mascat; toţi, aparent, îşi expun cea mai frumoasă mască, îşi prezintă valorile după care se ghidează şi „îmbată” lumea cu frumoase poveşti ce se doresc a fi auzite. Uite aşa eşti prins în această capcană şi uiţi cine eşti, îţi dai seama că faci lucruri pe care nu ai fi fost niciodată capabil să le faci, dar dacă nu ai fi fost niciodată capabil să le faci, de ce le-ai făcut? Mmm... bună întrebare, nu?

Având atâtea măşti, cum poţi ştii cine eşti? Ah, tu crezi că eşti cel real mereu? Probabil, că asta am crezut-o şi eu de multe ori, însă involuntar, am fost prinsă în acest joc al faţadelor. Cum am fost prinsă? Simplu. Din dorinţa de a nu-mi expune slăbiciunile, din dorinţa de a nu eşua, din dorinţa de a fi omul care să nu dezamăgească. Ce vreau să spun prin asta? Vreau să spun că mi-am ascuns cele mai nedemne însuşiri ale mele, pe care eu le consideram dureroase, practic, fugeam de mine. Tu oare nu ai fugit de o parte din tine?

Fiecare om are anumite valori şi principii, care îl definesc, aparent. Poate că aşteptările celorlalţi te depăşesc, dar ce e rău în asta? Eşti om ca şi ceilalţi, omul este o fiinţă duală (bine-rău), trebuie să privească această dualitate ca un întreg. Nimic din ceea ce eşti, nu poate să te facă să te simţi ruşinat, orice slăbiciune a ta o poţi transcende, o poţi valorifica în ceva bun. De fapt, a eticheta şi a separa bunul de rău, e primul pas spre a te îndepărta de ceea ce eşti tu. Oameni dragi, nimic nu este bun sau rău, însă totul este bun şi rău.

De ce criticăm şi judecăm?

Critica poate fi constructivă, însă şi distructivă- tu ai puterea de a-ţi exprima părerea, care te defineşte, dar cu ce drept ai judeca tu un om? Poţi fi tu coordonatorul vieţii altora? Această supremaţie care şi-o însuşesc anumiţi oameni îi determină să devină ceea ce nu îşi doresc, provocând un dezechilibru al energiilor şi, de aceea, uneori se trezesc cu sentimentul că le lipseşte ceva, că au „un gol în suflet”. Acel „gol” este chiar propriul sine, ei nu se regăsesc pe ei; au dobândit totul, neglijând esenţialul, fără de care nu poţi descoperi pacea interioară.

Răul nu există.

Eu nu cred în rău, nimic nu este greşit în această viaţa şi totul poate fi justificat printr-o acţiune cauză-efect. Consider că tot ceea ce întâmpini în viaţă este un efect a ceea ce ai transmis universului. Uneori te afli în situaţia în care spui: „Nu este corect, nu meritam asta!”, dar tu ai fost corect mereu? Oare nu te-ai lăsat prins de subiectivitate şi ai judecat după propriile valori şi credinţe? De ce crezi că ceea ce spui tu este mai însemnat decât ceea ce spun alţii? Pentru că spui tu, nu?

Adevărul este o iluzie, atâta timp cât tu te minţi singur că ştii cine eşti. Priveşte adânc în sufletul tău, meditează asupra ta, observă-ţi acţiunile, vă o retrospectivă a tot ceea ce ai transmis şi ceea ce ai gândit, acceptă-te cu bune şi cu rele, recunoaşte că şi tu ai slăbiciuni, eliberează-te de prejudecăţi, nu compara nimic şi pe nimeni cu ceva, respectiv cineva, dezvoltă în tine sentimentul de compasiune şi nu privi cu supremaţie pe nimeni.

Nu contează ce cred alţii, atâta timp cât tu te simţi împăcat cu tine.

Odată ce ai atins acea linişte spirituală, după ce „te-ai privit în faţă pe tine”, tu fii aşa cum te-ai redescoperit, acţionează cum vrei tu, nu cum ar fi vrut alţii. Fiecare om are dreptul de a alege, tu ai ales să fii tu şi asta e credinţa ta, tu crezi în tine, atunci nu te lăsa dezamăgit că ceilalţi nu văd în tine ceea ce vezi tu. Fiecare om vede diferit, iar cei care îşi doresc să vadă sinele tău real, vor face asta.

Nimic nu este întâmplător în viaţă, iar orice om prezent în viaţa ta îşi are rolul său, tu fii aşa cum eşti şi îmbrăţişează la rândul tău sinele real al celorlalţi, ajută-i să se cunoască, arătă-le ce „comoară” frumoasă este în ei.

Călător prin lume...

Aşa ne simţim cu toţii, călători prin această lume, călători ai vieţii, dar pentru ce călătorim? De ce o facem? Călătorim din plăcere sau pentru că trebuie? Cine a ales destinaţiile călătoriei? Cine este "păpuşarul" care trage sforile călătoriei tale? 

Viaţa este o călătorie plină de peripeţii, tu cu ce "bagaj" vei termina călătoria vieţii tale?

Dacă cuvântul "bagaj" l-ai asociat unor lucruri materiale, atunci nu eşti pe drumul potrivit. "Bagajul", de care am amintit, este unul emoţional şi mental, încărcat de toată energia care ai împrăştiat-o, implementat-o şi ai dobândit-o pe parcursul călătoriei tale.

Cu toţii ne dorim o viaţă liniştită şi lipsită de griji. Însă grijile, pe care le avem, sunt cu adevărat temătoare? Reprezintă un sfârşit de drum? Răspunsul este nu la ambele întrebări, căci aceste griji sunt iluzii create de mintea umană, forme care ascund frica, acea frică care ne tulbură liniştea şi ne provoacă un stres continuu. Ce trebuie să faci tu? Să elimini frica, să o învingi. Cum? Privind-o în faţă. (vezi articolul De ce ne este frică?)

Învaţă să fii şi spontan! 

Am discutat într-un articol anterior despre echilibrul emoţiilor şi al raţiunii, personal- îl consider esenţial, deoarece a fi prea raţional duce la apariţia diverselor gânduri, întrebări, analiza mult prea accentuată a tot ceea ce te înconjoară şi dorinţa de a controla totul. Aceste efecte vor produce astfel o nelinişte, o grijă în plus, inutilă. De aceea, uneori este bine să acţionezi spontan, să faci primele lucruri care îţi trec prin cap, să fii liber în acţiuni şi nimic să nu te cenzureze. 

Libertatea reprezintă o responsabilitate.

A fi liber înseamnă să ştii că tu deţii puterea de a alege ceea ce îţi doreşti, de a-ţi crea propria realitate, bazată pe anumite principii şi valori care te definesc. Ceea ce tu primeşti este rezultatul proiecţiilor tale, iar călătoria vieţii tale este proiectată şi văzută prin ochii tăi.

Nu fi călătorul vieţii altora, fii călătorul propriei vieţi, trăieşte viaţa, pe care ai ales-o, cu bune şi cu rele.

În continuare voi prezenta câteva citate motivaţionale, legate pe tema discuţiei acestui articol:

• “Lasă-ţi mintea să pornească într-o călătorie printr-o stranie nouă lume. Lasă deoparte toate gândurile de până acum despre lume. Lasă-ţi sufletul să se îndrepte într-acolo unde tânjeşti să fii… Închide-ţi ochii şi permite-i spiritului tău să se înalţe, şi vei trăi cum n-ai făcut-o niciodată mai înainte.” (Erich Fromm)

• "Drumul vieţii este nemaipomenit de întortocheat, şi nici o bucată de drum nu este vreodată la fel ca o alta. Cu toate acestea, ai de învăţat pe parcursul călătoriei şi nu la destinaţie." (Don Williams, Jr.)

• "Timpul este un tovarăş care merge cu noi într-o călătorie. El ne reaminteşte să ne bucurăm de fiecare clipă, întrucât aceasta nu se va mai întoarce vreodată. Ce lăsăm în urma noastră nu este la fel de important ca felul cum ne trăim clipa." (Jean Luc Picard)

• "Spui că ai nevoie de ajutor. Ajutor pentru ce? Ai tot ce-ţi trebuie pentru extravaganta călătorie care este viaţa ta." (Carlos Castaneda)

• "Îmi place o persoană care îmbrăţişează viaţa; care vrea să pornească într-o călătorie lungă, dar nu are niciun plan şi nicio destinaţie în minte. Un bărbat aventuros, deschis conceptului de a-şi trăi viaţa în prezent."  (Jill Hennessy)

• "Viaţa este o călătorie; du-o la bun sfârşit!" (Bhagavad Gita)

• "Spiritul adevaratei călătorii constă în libertate, perfectă libertate de a gândi, a simţi şi a face tot ce îţi doreşti." (William Hazlitt)

• "Călătoria de o mie de mile începe cu un singur pas." (Lao Tzu)

• "Nu primim înţelepciunea mură în gură; trebuie să o descoperim noi înşine după o călătorie pe care nimeni nu o poate în locul nostru şi de care nu ne poate scuti nimeni."(Marcel Proust)

• "Experienţa este cel mai bun profesor. Din acest motiv, nu există nici o garanţie că cineva va deveni cu adevarăt un artist. Numai călătoria contează." (Harry Callahan)

• "Cred că viaţa e o călătorie, de multe ori dificilă şi uneori incredibil de crudă, dar suntem bine echipaţi pentru ea doar în cazul în care ne descoperim talentele şi le îngăduim să înflorească." (Les Brown)

• "Există o cale simplă demnă de urmat, care îţi apare numai atunci când îti calmezi mintea. Ea te conduce spre o frumoasa călătorie înapoi la sinele tău autentic; perfectul, frumosul Tu." (Bryant McGill)