sâmbătă, 24 ianuarie 2015

Raţiune sau sentimente?

De multe ori ne aflăm în această situaţie, în care suntem puşi să alegem, iar noi nu ştim care este adevăratul câştigător al acestui "conflict". Situaţia se agravează prin ascultarea diverselor ipoteze/opinii , cum ar fi: "Raţiunea nu te înşală niciodată" sau, în sens opus primei afirmaţii, "Fă ceea ce simţi!".
Ei bine, acest articol a pornit de la o discuţie despre blog, între mine şi un prieten, care mi-a propus să dezvolt o temă bazată pe poza următoare:

Ce cred eu despre acest conflict?

Cred că poate fi evitat, deoarece se poate stabili o armonie între ceea ce gândim (mental) şi ceea ce simţim (cu inima). Aceste "părţi" sunt strâns legate una de cealaltă şi neglijarea oricăreia, în detrimentul celeilalte, provoacă un dezechilibru.

În general, acest conflict poate fi evitat sau diminuat prin dezvoltare personală, dacă evoluezi şi permiţi iubirii să intre în viaţa ta, sub orice formă a ei, te vei elibera de orice conflict interior.

Acest lucru l-am realizat prin propria experienţă şi îţi voi oferi un mic sfat ţie, dragă prieten, dezvoltând un caz particular, bazat pe relaţia ta şi a persoanei iubite, de sex opus. Vei ajunge la vârsta în care îţi vei dori să ai o satisfacţie pe toate planurile, iubirea este necesară, însă nu suficientă, acolo unde există inteligenţă şi dorinţa de a fi stimulat intelectual, de a evolua şi de a învăţa în permanenţă ceva nou. Aceste lucruri sunt posibile dacă ambele persoane sunt încadrate în aceeaşie arie, privesc spre aceeaşi ţintă şi îşi împărtăşesc aceleaşi idealuri sau, cel puţin, idealurile celuilalt sunt privite ca ceva firesc. 

Concluzionând, voi face un sumar la ceea ce doresc să-ţi transmit:
1. Axează-te pe ambele părţi în egală măsură, sunt la fel de importante.
2. Ai nevoie să fii stimulat atât emoţional, cât şi intelectual.
3. Fii selectiv şi înainte de a lua o decizie, consultă-ţi ambele părţi.
4. Acceptă tot ceea ce se întâmplă în interiorul tău, nu fugi de lucrurile care te înspăimântă, ele reprezintă răspunsurile multor întrebări care nu îţi dau pace.
5. Iubirea trece prin minte şi mintea trece prin iubire, greu de crezut? Poate că da, însă cum altfel ai putea să îţi găseşti liniştea?

Tu ce părere ai despre acest subiect?

3 comentarii:

  1. Eu mai mult as tinde sa cred ca ceea ce simtim e o tulburare a ceea ce gandim. E cam greu sa asimilez cu termenul de 'inima' sau ceea ce ai spus la punctul 5. Poate ca nu am ajuns la aceeasi experienta ca tine. Dar in final consider ca depinde de fiecare. Nu cred ca exista o reteta anume pentru armonia dintre cele 2. La fel tu cum spui ca exista 2 'parti' din punctul tau de vedere, la fel mi se pare ca pentru mine exista doar o parte, cea mentala.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, referitor la punctul 5, iubirea trece prin minte şi mintea trece prin iubire- din punctul meu de vedere aceste părţi fac parte din aceeaşi esenţă, din Conştiinţă. Liniştea o dobândeşti prin concordanţa celor două planuri. Până la urmă atât iubirea, cât şi mintea (raţiunea) sunt energii care ne conduc viaţa. Dacă eşti axat doar pe planul emoţional, rişti să îţi pierzi discernământul în faţa propriile acţiuni, iar dacă eşti axat doar pe cel mental, pierzi din intensitatea trăirilor. Oricum ai alege, renegând una dintre părţi, pierzi o parte din tine. Aceasta este părerea mea şi am ţinut să îţi explic de ce cred asta. Într-un final, nici una dintre păreri (nici a mea, nici a ta) nu este greşită. Te felicit pentru modul cum gândeşti. Mult succes în continuare!

      Ștergere
    2. Inteleg oarecum ce imi spui tu.
      Uite, cineva s-a intamplat ca intr-o zi sa mentioneze ceva despre parinti si influenta lor asupra dezvoltarii emotionale/mentale a copiilor. Ma refer la fiecare separat, tata versus mama si amprenta fiecaruia. M-ar interesa o alta perspectiva, tu ce crezi?
      Are vreunul din ei un rol mai mare sau mai mic privind din plan emotional/rational?

      Ștergere